Cânt (a doua parte)

Și iată că-ntr-o zi frumoasă, zi blândă de mai, zi cu trist cântec de nai, veni o fată-n mândru strai, cu pas ușor și chip de dor. Și se duse la-mpărat cu cuget drept să-i dea de sfat.
- Mărite, luminate, fiul tău bălai nu-i demn de a fi crai!
- Ce grăiești, nebună?!
- Adevăr, și nu minciună. Boala-i nu va trece pân' ce sare rece nu va da de drag murului sărac.
Atâta spuse, și se duse.
Mare împărat, tare supărat, luă cu sine un toiag pentru fiul cel beteag.
- Scoală, măi, flăcău, și mergi de-mpacă duhul rău. Ia toiagul cu tine, că are să-ți prindă bine. Mergi de cată murul, să te-ajute Bunul!
Fiu de împărat, cu sufletu-ncărcat, fiu de lună, cu lacrimi în cunună, fiu de crai, cu chipul lai, se sprijini-n toiag și o luă pribeag spre pădurea de pini să caute ai murului spini. Și iată că ajunge, măre, la grui - dar ia-l de unde nu-i! Ci-n locul lui - un lac albăstrui. Și feciorul lung se tângui de nenorocul ce-l năpăstui. Cum să găsească murul rău fără să se-nece-n tău?! Și istovit se prăbuși pe malul apei cenușii.
Și cum stătea slăbit, de viață ostenit, iată că-n nămol simți un pas domol.
- De vrei și mâine să mai fii, să faci precum te-oi povățui!
Speriat nevoie mare, flăcăul se ridică-n picioare. Și-n fața lui, mândrețea soarelui: o fată-n mândru strai, cu păr bălai, cu pas ușor și chip de dor.
- Nu-s piază rea. Și fața ei zâmbea.
- În tărie să pășești, și drumu' ai să găsești. În toiag să te încrezi, că te va ajuta să vezi. De la el să nu te-abați, fundul apei când îl străbați. Și vei da de mur în adânc, colo unde nu ajunge soare blând. Cu mâinile s-alini murul plin de spini. Și la rădăcina lui să-ți așezi moalele capului. Nemișcat să stai până ce va prinde grai.
- Să stau nemișcat pe fundul unui lac?!
Dar doar ce clipi, că fata și pieri!
Cu inima-nfricată, cu fruntea asudată, fecior de împărat, atât de mic la stat, intră-n tărie până la călcâie. De toiag se ținea, apa pân' la brâu îi ajungea. Cu aer în piept, intră în apă drept. Cu ochiul închis, făcu un pas făcu un pas retras. Cu ochiul deschis, privi cu saț al apei laț. Călcă 'nainte, în reci veșminte, călcă-n adânc, unde n-ajunge soare blând.